Toxin b clostridium difficile

toxin b clostridium difficile cancer de piele tpu

Căpitan medic Asist. Comparativ cu alte regiuni anatomice ale organismului uman, la nivelul intestinului se regăsește cea mai mare, diversă și complexă populație bacteriană, constituind microbiota digestivă.

Colonizarea intestinului uman începe imediat după naștere, fiind stabilită în jurul vârstei de 1 papillomaviridae virus 2 ani. Compoziția florei intestinale variază de-a lungul tubului digestiv.

La nivelul stomacului și intestinului subțire sunt prezente un număr relativ redus de specii bacteriene, în contrast cu densitatea crescută a populației bacteriene de la nivelul colonului aproximativ celule bacteriene pe gram de conținut intestinal, reprezentând între și de specii diferite. Compoziția florei intestinale este diferită de la un individ la altul, se poate modifica în timp și poate suferi variații majore în funcție de tipul de alimentație, bolile asociate și tratamentele administrate, în special cu antibiotice.

Bacteriile de la nivelul intestinului aduc beneficii multiple gazdei umane. Din acest motiv, se recomandă evitarea tratamentelor antibiotice nejustificate, din proprie inițiativă, acestea fiindurmate la indicația unui medic specialist.

toxin b clostridium difficile

Antibioticele distrug flora intestinală normală, susceptibilă și selectează speciile de Clostridium difficile, rezistente la majoritatea anibioticelor folosite în mod uzual. Clostridium difficile, este o bacterie anaerobă, neinvazivă, oportunistă, care are capacitate de a forma spori.

Forma sporulată reprezintă forma de rezistență a bacteriei la condițiile nefavorabile de mediu. Sporii pot persista în mediu exterior până la luni de zile, având rezistență crescută la dezinfectantele alcoolice uzuale, exceptând dezinfectantele pe bază de clor sau cele cu efect sporicid. Forma vegetativă a bacteriei, secretoare de toxine, are rezistență scăzută la condițiile de mediu persistă pe suprafețe până la 24 de ore și rezultă din germinarea sporilor în anumite condiții favorizante ex: lumenul intestinului subțire — nutrienți intestinali, pH-alcalin.

toxin b clostridium difficile

Transmiterea infecției cu Clostridium difficile se produce pe cale digestivă fecal-oralăcel mai frecvent prin ingerarea sporilor și mai rar a formelor vegetative. Infecția se poate transmite direct de la pacient sau purtătorul asimptomatic la contacți alți pacienți, personal medical, aparținătorisau indirect, prin contactul cu obiectele contaminate cu spori sau forme vegetative.

Principalul rezervor de infecție pentru Clostridium difficile este reprezentat în special de pacienții cu boală manifestă clinic diareerespectiv de purtătorii asimptomatici toxin b clostridium difficile mediul exterior contaminat obiecte de uz personal, aparatură medicală, suprafețe. Consecințele portajului asimptomatic sunt atât pentru individ posibilitatea de apariție a bolii în condiții favorizante — consum de antibioticecât și pentru colectivitate sursă de infecție pentru contacți, respectiv pentru contaminarea mediului extern — suprafețe, obiecte de uz personal, etc.

Cine poate face infecția cu Clostridium difficile? Pentru apariția infecției cu Clostridium difficile este necesară cumularea toxin b clostridium difficile multor factori de risc, din care menţionăm: Administrarea de antibiotice modifică flora toxin b clostridium difficile protectoare.

Principalele clase de antibiotice responsabile de creșterea riscului de enterocolită cu Clostridium difficile sunt cefalosporinele de generația III și IV, fluorchinolonele, lincosamidele clindamicina și carbapenemii. Dintre antibioticele cel mai puţin implicate în generarea toxin b clostridium difficile infecţii putem enumera ciclinele doxiciclinamacrolidele eritromicina, claritromicina, azitromicina şi penicilina; Existența portajului de Clostridium difficile pacienții colonizați anterior sau expunerea la Clostridium difficile contactul cu un pacient cu infecție cu Clostridium difficile, contactul cu purtătorii de Clostridium difficile sau cu obiectele și suprafețele contaminate ; Alți factori de risc individuali: vârsta avansată, bolile cronice asociate, imunodepresia secundară bolilor sau tratamentelor, intervențiile chirurgicale digestive, medicația care reduce pH-ul acid gastric.

În consecință, pentru ca un pacient să dezvolte enterocolită cu Clostridium difficile este nevoie de expunerea la tulpini bacteriene toxigene sau portajul intestinal preexistent și administrarea de antibiotice, în prezența altor factori de risc care să asigure condițiile necesare multiplicării bacteriene ex: vârsta avansată, aciditateagastrică scăzută,imunitate scazută, leziuni ale mucoasei intestinale, etc. De toxin b clostridium difficile, infecția interesează frecvent persoanele cu vârsta peste 60 de ani, la care evoluţia poate fi toxin b clostridium difficile severă.

  1. Intraductal papilloma meaning in hindi
  2. Desi toxinele C.
  3. Vaccin papillomavirus non vierge

S-a stabilit că o persoană de peste 65 de ani are risc de 10 ori mai mare de infecție cu Clostridium difficile, comparativ cu adultul tânăr. Alte categorii cu risc de infecție cu Clostridium difficile sunt: Persoane cu imunitate scăzută, din diferite motive: tratamente imunosupresoare corticoizi, citostatice, terapii biologice ; persoane diagnosticate cu diverse forme de cancer hematologice, organe solide ; boli cronice debilitante ciroza hepatică, diabetul zaharat dezechilibrat, insuficiența renală cronică.

Persoane cu leziuni intestinale:.

Clostridium difficile toxins

Ațiputeafiinteresat